Wednesday, February 16, 2011

Viata

Maine zbor catre Belgrad. Saptamana trecuta eram la Varsovia, cu doua saptamani in urma la Moscova, mai devreme de asta la Bratislava. Kiev, Sofia, Budapesta. In week-end ma intorc la apartamentul meu din Viena. Anul trecut pe vremea asta eram inca acasa, la Bucuresti.

De ce va spun asta? Nu ca sa va fac invidiosi si nici ca sa credeti ca ma plimb in nestire. Peste tot "zbor" cu treaba, sarcini destul de dificile. Fiecare zbor adauga o doza de radiatii si de variatii de presiune pste creierasul meu. Poate ar trebui sa zbor cu inima stransa cu privire la ce voi gasi acolo unde ma duc, sau la ce se asteapta de la mine. Pentru ca tot ce tine de serviciu este serios si nu sufera amanare. Insa nu e asa. Zbor cu sufletul usor si cu inima deschisa, pentru ca ma duc sa cunosc oameni. Sa gasim impreuna solutii, sa cream punti de colaborare si intelegere reciproca in fata unor probleme comune.

Astazi am avut o revelatie: viata este minunata, iar perceptia noastra asupra celor care ni se intampla ne poate strica toata placerea de a o trai. Avem libertatea de a visa la orice pe lume, cu ochii deschisi sau in timpul noptii. Ce este cert insa e ca dimineata trebuie sa ne trezim si sa ne traim viata. Astazi ne poarta intr-o parte, maine in alta. In urma cu exact 5 ani treceam printr-o perioada dificila, poate cea mai dificila de pana acum din viata mea. Insa ma ridicam din pat in fiecare dimineata, ma spalam pe fata si ma apucam sa imi traiesc viata, cu perseverenta. Zi de zi, aveam in fata prima zi din restul vietii mele.

Succesiunea asta m-a adus aici. Nu stiu daca este o viata buna sau rea, nu exista ideal pentru mine - este pur si simplu viata mea si ii iubesc fiecare minut, fiecare secunda. As putea sa va povestesc despre multe dificultati din perioada asta, cum ar fi munca intensa, comprimarea timpului in raport cu cele care trebuie livrate, asteptarile unora, dezamagirile altora. Dificultati am spus?... poate... insa nu cred ca asta conteaza la fel de mult precum faptul ca traiesc.

Punand lucrurile in perspectiva, ceea ce ramane este certitudinea ca fiecare zi este o minune. De dimineata pana seara. Indiferent de rest.

Ceea ce va doresc si voua.
Gina

3 comments:

  1. Draga Gina!
    A trai in mod interesant este un privilegiu; si in cazul tau, este un privilegiu pe deplin meritat.
    Carpe diem si aduna idei si impresii pentru ce vei scrie. Fiindca si acum ai atat de multe de spus si le spui atat de bine....din experienta de acum, noi cititorii tai vom avea de invatat. Si ne vom bucura citind scrierile tale.
    Peter

    ReplyDelete
  2. Exact ceea ce imi trebuie la ora aceasta. O doza buna de perspectiva !!! Ever thought about becoming a motivational speaker? You could give Steven Covey a run for his money.

    Adina

    ReplyDelete
  3. Multumesc pentru comentarii - Peter si Adina.

    Deocamdata nu ma simt suficient de batrana si inteleapta sa devin speaker... toate la vremea lor, o sa vedem in ce directie ma poarta viata :)

    G.

    ReplyDelete