Saturday, August 12, 2017

Taciturnie de vară



Astă seară n-am cuvinte
Nici pe limbă nici prin minte;
S-au cărat cred în vacanță
Și m-au lăsat slabă’n clanță!

Nu că nu s-ar bucura
Toți ce nu au chef de ea
Și pentru care tăcerea
E mai dulce decât mierea.

Însă sufletul meu plin
Dacă pot să mă exprim
Fără vorbe astă seară
Se cam simte de… ocară!

Adică ar vrea să zică
Dar nu poate! Si-i e frică
Să nu facă pocinog
Imitând vreun inorog.

Care știe a zbura
Dar nu poate exprima
Cât de fermecat ar fi
Ce gândește zi de zi.

Așa că mai bine tac
Și la noapte caut leac
Pentru astă faringită
Ce mă ține… nevorbită!


Thursday, July 27, 2017

Antoniritmie



O ploaie liniștită îmi picură senin
O nostalgie dulce ca frunza de pelin
Și-un curcubeu de vise ușor îndoliat
Se-așterne peste mâine într-un trecut uitat.

Un zâmbet cam șăgalnic îmi lăcrimează iar
Atunci când înțeleg azi tot ce nu am habar
Și inima îmi zburdă de parcă’n loc ar sta
De câte ori privirea e oarbă ca o stea.

Ți-aș spune mii de vorbe precum în filmul mut
Ți-aș aminti de-a pururi că pot chiar să te uit
Te-aș izgoni departe să nu pleci nicăieri
Ți-as făuri un mâine dacă azi n-ar fi ieri!



Saturday, July 22, 2017

Temperamore



În viața mea iubirea pătrunde în culori -
Ba la lumina zilei, pe-aripi de vânt, sub nori,
Ba noaptea, pe tăcute, când are'un paletar
Care se asortează cu sufletu-ți hoinar...

‎Sâmbăta e albastră, adâncă, de cristal,
‎Te 'nvăluie fluidă, ca un secret astral,
Ne poartă printre stele chiar aici, pe pământ,
‎Mă învață răbdarea, sensul fără cuvânt...

Duminica e roz, cu texturi foarte fine‎,
Ca o cămașă dragă, croită pentru tine‎,
Un borangic de simțuri ce-alunecă prin noi
Și mă îmbată dulce, ca tot ce bem în doi...

De luni și până miercuri iubirea este albă -
Imaculată, blândă, cuminte, așezată,
În așteptarea serii, când se îmbujorează,
Anticipând timidă roșeața ce urmează...

Joia devine verde și-i arde de hârjoană -
‎Ne caută flămândă, ca vrejul ce ’nconjoară
Două tulpini plăpânde, șovăind separate,
Le-aduce laolaltă și cresc neînfricate…

Iar vinerea... O, Doamne! E foc… și nu de paie!
Îmbină roșu, galben, scânteie și văpaie,
Se ’nalță din cenușă, mănâncă jar și zboară
Atingem nemurirea și-apoi… ne naștem iară!