Moto: Lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sunt de ajuns ca să le inţelegi: e nevoie de har. Tudor Arghezi
1 martie, seara târziu.
A fost o zi lungă. M-am așezat extenuată pe o margine de bancă dintr-o stație de autobuz, curioasă dacă o să mai treacă vreunul la o oră atât de târzie.
Ieșea multă lume de la concertul lui Gheorghe Zamfir. Eu tocmai mă despărțisem mai întâi de Jezebel, apoi rând pe rând de prietenele cu care fusesem la concertul ei.
Dintr-unul din grupurile respectabile care se revărsau spre bulevard s-a desprins o Doamnă cu o căutătură prietenoasă spre șugubeață și m-a întrebat din priviri dacă poate să se așeze lângă mine. I-am răspuns tot în tăcere ‘bineînțeles, vă rog!’, moment din care m-a adoptat victorioasă și și-a invitat și cele două prietene însoțitoare să se distribuie uniform pe aceeași bancă ospitalieră, care s-a dovedit a avea fix patru locuri.
Spun că m-a adoptat, pentru că imediat ce m-a învăluit protector cu prezența sa, am beneficiat de zâmbet și conversație de o calitate excepțională, până la sosirea autobuzului și apoi în continuare până aproape de destinație. M-a invitat să o întreb câți ani are și mi-a răspuns pe nerăsuflate: ‘Merg pe 100, dar încă n-am ajuns acolo…’
Nici acum nu îmi dau seama cum au încăput în minutele pe care le-am petrecut împreună atâtea glume și cugetări înțelepte pe aproape toate temele importante ale momentului – vârstă, profesie, familie, cultură, educație, viitor, medicină, prăjituri, cercuri sociale – și încă am senzația că nu am cuvinte să cuprind tot ceea ce mi-a intrat în suflet pe traseu.
Apoi, când mai erau câteva secunde până la despărțire, a băgat mâna în geantă și… a scos de acolo un Mărțișor. Pentru mine! Am băgat și eu mâna în (propria!) geantă și am scos… o cutie cu bomboane. Pentru ea.
Când am ajuns acasă mi-am dat seama că Doamna avea fix dublul vârstei mele. Ceea ce m-a făcut automat să mă gândesc la partea plină a paharului – mai am cel puțin încă pe atât în față. Și toate șansele din lume să îi urmez exemplul – zâmbet și spirit tânăr, concert la Sala Palatului și savarină la Liliana de Mărțișor, la 85 ani! Și am să păstrez și eu un șnuruleț ‘de rezervă’ în geantă, alături de ruj roșu, cremă de mâini și parfum cu aroma de mosc alb sau iasomie.
Sper că i-am îndulcit seara, pentru că ea tocmai a așezat o glazură de ciocolată cu marzipan și multă frișcă peste orice mă așteaptă de mâine încolo!
La mulți ani tuturor!
Georgina
Ieșea multă lume de la concertul lui Gheorghe Zamfir. Eu tocmai mă despărțisem mai întâi de Jezebel, apoi rând pe rând de prietenele cu care fusesem la concertul ei.
Dintr-unul din grupurile respectabile care se revărsau spre bulevard s-a desprins o Doamnă cu o căutătură prietenoasă spre șugubeață și m-a întrebat din priviri dacă poate să se așeze lângă mine. I-am răspuns tot în tăcere ‘bineînțeles, vă rog!’, moment din care m-a adoptat victorioasă și și-a invitat și cele două prietene însoțitoare să se distribuie uniform pe aceeași bancă ospitalieră, care s-a dovedit a avea fix patru locuri.
Spun că m-a adoptat, pentru că imediat ce m-a învăluit protector cu prezența sa, am beneficiat de zâmbet și conversație de o calitate excepțională, până la sosirea autobuzului și apoi în continuare până aproape de destinație. M-a invitat să o întreb câți ani are și mi-a răspuns pe nerăsuflate: ‘Merg pe 100, dar încă n-am ajuns acolo…’
Nici acum nu îmi dau seama cum au încăput în minutele pe care le-am petrecut împreună atâtea glume și cugetări înțelepte pe aproape toate temele importante ale momentului – vârstă, profesie, familie, cultură, educație, viitor, medicină, prăjituri, cercuri sociale – și încă am senzația că nu am cuvinte să cuprind tot ceea ce mi-a intrat în suflet pe traseu.
Apoi, când mai erau câteva secunde până la despărțire, a băgat mâna în geantă și… a scos de acolo un Mărțișor. Pentru mine! Am băgat și eu mâna în (propria!) geantă și am scos… o cutie cu bomboane. Pentru ea.
Când am ajuns acasă mi-am dat seama că Doamna avea fix dublul vârstei mele. Ceea ce m-a făcut automat să mă gândesc la partea plină a paharului – mai am cel puțin încă pe atât în față. Și toate șansele din lume să îi urmez exemplul – zâmbet și spirit tânăr, concert la Sala Palatului și savarină la Liliana de Mărțișor, la 85 ani! Și am să păstrez și eu un șnuruleț ‘de rezervă’ în geantă, alături de ruj roșu, cremă de mâini și parfum cu aroma de mosc alb sau iasomie.
Sper că i-am îndulcit seara, pentru că ea tocmai a așezat o glazură de ciocolată cu marzipan și multă frișcă peste orice mă așteaptă de mâine încolo!
La mulți ani tuturor!
Georgina
Frumooos....Multi ani fericiti "cu glazura de ciocolata cu marzipan" de acum incolo....
ReplyDeleteMinunat... cateodata ne ies in cale oameni meniti sa ne aduca bucurie si speranta in cele mai neasteptate locuri... Ce martzisor frumos!
ReplyDeletePrimavara frumoasa!
ReplyDeleteSufletele deschise se intalnesc, pentru a oferi si... a primi! Altfel, oamenii trec unii pe langa altii, atenti sa nu isi deranjeze vietile... si nici macar secundele!
Cu caldura,
Nico
Vă pup pe toate, primavara, vara, toamna și iarna!
ReplyDeleteȘi apoi de la capăt, până la 100... după care mai negociem!
Imi aduc aminte de ziua aceea speciala si minunata:)
ReplyDeleteD
Foarte frumos, Gina! Anul trecut nu vazusem postarea ta, dar ma bucur ca am citit-o anul asta! Iti doresc o primavara cat se poate de frumoasa si cat mai multe prilejuri de a zambi!
ReplyDelete