Despre Sufletul Cuvintelor

Blogul pe care ati intrat nu este numai o colectie de pareri personale. Este un exercitiu de cautare a unor raspunsuri neasteptate la intrebari simple. Este un indemn catre fiecare cititor de a ma urma fara instructiuni intr-un joc nerecomandat minorilor (cel putin sub 12 ani!): cel al privitului din unghiuri diferite spre notiuni vechi de cand lumea, despre care multi ar putea crede ca s-a spus deja totul.

Este o invitatie adresata in egala masura mintilor, sufletelor si spiritelor voastre. Aceea de a percepe, judeca si abia apoi accepta (sau respinge) lucrurile simple din viata, ca si cum le-ati vedea abia acum pentru prima data. De a trece peste orice definitie invatata sau regula (scrisa sau nu) care incearca sa guverneze cum si ce intelegem din lumea in care traim.
Este in acelasi timp o provocare pe care v-o adresez, de a atrage si pe altii in jocul acesta, de a raspandi in jur intrebarile la care simtiti ca ceva va scapa atunci cand dati numai voi insi/eva raspunsuri. Si chiar (de ce nu?), de a continua sa intrebati pe altii, chiar dupa ce credeti ca aveti toate raspunsurile. Sa nu fiti surprinsi daca veti constata ca varietatea raspunsurilor tinde spre infinit atunci cand intrebarea este pusa suficient de generos, iar orice raspuns poarta in sine alte intrebari. Si astfel se deschide o lume intreaga de posibilitati.

De ce va recomand sa nu lasati copii sa practice acest joc nesupravegheati? Pentru ca ar putea deveni periculos daca este practicat inainte de a stapani un sistem de valori bine definit. Sper ca parintii sa imi dea dreptate. Nu este interzis, insa daca vreti sa va jucati este bine sa va antrenati si parintii in acest joc.

Acum, ca am lamurit conditiile de intrare, trebuie sa mai raspundem la o intrebare care tine de motivatie: ce veti castiga la sfarsitul acestui joc?
Nu promit nimic - din doua motive foarte simple. Primul: pentru ca daca este abordat cu pasiune, jocul nu se va sfarsi niciodata. Deci nu va exista o linie sub care sa calculam rezultate finale. Al doilea motiv: castigul variaza in functie de gradul de implicare al fiecarui jucator, de abilitatile sale innascute si de vechimea in teren. Valoarea castigului va creste odata cu trecerea timpului, insa rezultatul nu va putea fi vandut, imprumutat, amanetat sau (din pacate!) lasat mostenire urmasilor prin testament (v. si blogul lui Peter - Ego Out in acest sens - http://egooutpeters.blogspot.com/2010/12/start.html ). Va putea fi transmis, insa numai daca va exista disponibilitate si abilitate la primitor. In fine, castigul nu poate fi afisat ostentativ spre a fi admirat de toata lumea, ca simbol al statutului vostru social. El va fi recunoscut numai de catre cei care au acumulat castiguri similare la randul lor. Mai mult, orice schimb cu acesti oameni va antrena un efect multiplicator. Cu cat rapanditi in jur mai mult din ceea ce ati acumulat, cu atat veti primi mai mult si, in consecinta, veti avea din ce in ce mai mult de daruit.

Pe scurt, nu veti reusi niciodata sa tineti intr-un seif sub cheie ceea ce veti castiga in acest joc, insa nici nu veti putea fi vreodata jefuiti de acest castig.

Am considerat cinstit sa va spun de la inceput la ce sa va asteptati, ca sa va puteti face o idee daca merita timpul vostru. Trebuie sa stiti ca blogul de fata nu abordeaza o tema anume, ci varii subiecte aparent fara legatura intre ele. E posibil ca aceleasi concluzii sa se regaseasca in mai multe contexte, dupa cum e posibil ca in locuri diferite sa regasiti concluzii diferite, aparent la aceeasi intrebare. Asta insa nu se datoreaza decat limitelor propriei mele perceptii si a efectului timpului si experientei asupra sa.

Pentru inceput am ‚colectat’ contributiile mele precedente la IK – revista electronica care si-a incetat existenta la inceputul anului 2011. Scrierile, care se disperseaza pe mai bine de sase ani, nu au avut niciodata ca scop republicarea la un moment dat ca un tot unitar, deci fiecare din ele are identitatea proprie. Am pastrat ca informatie data la care au fost scrise, intrucat unele erau de actualitate in contextul de la data la care au fost publicate. Pe alocuri am mai intervenit putin pe textele originale, in general din motive de coerenta. Nu am schimbat insa nimic esential, chiar daca nu mai sunt 100% de acord cu ce spuneam atunci, ca sa pastrez cronologia.
E posibil ca unii cititori, mai organizati din fire, sa nu aprecieze insiruirea relativ dezordonata de ganduri care a stat la baza acestor texte. Sper insa ca se vor gasi suficient de multi care le vor pretui diversitatea si continutul. La urma urmei, dreptul la propria opinie se numara printre libertatile fundamentale ale omului, iar eu nu voi pretinde niciodata ca parerile pe care le exprim sunt cele mai potrivite pentru subiectele abordate. Daca pe aceasta cale voi reusi insa sa ating o coarda sensibila intr-un numar oarecare de semeni, care sa rezoneze la cele scrise, inseamna ca imi voi fi atins scopul si ca jocul propus va fi considerat deschis.

Inainte sa mergem mai departe permiteti-mi sa multumesc.

Multumesc parintilor mei, familiei si prietenilor - pentru ca impreuna au contribuit la ceea ce sunt(em) astazi.
Multumesc Peter - in primul rand pentru ca m-ai sfatuit sa scriu. Si pentru ca nu te-ai oprit la asta, dar mi-ai oferit si spatiul potrivit - revista electronica pe care ai editat-o atata timp (info.kappa.ro). Pentru ca la inceput mi-ai aruncat provocarea de a aborda teme interesante, iar mai tarziu m-ai lasat sa-mi aleg singura temele. Pentru ca ai avut nemasurata generozitate de a le accepta in forma in care ti le-am propus.
Multumesc tuturor celor ce vor vizita acest blog, ii vor dedica o felie din timpul lor si ma vor ajuta sa promovez acest joc al cuvintelor, sensurilor, perceptiilor, astfel incat sa amintim tinerei generatii ca limba romana este plina de savoare. Daca o iubesti suficient de mult, iti va infrumuseta cu siguranta viata.

Am sa va las acum sa cititi. Sper sa va faca placere - cel putin la fel de mult pe cat mi-a facut mie placere sa scriu.
Georgina Popescu