Wednesday, February 1, 2017

Hidra din Perna

Moto: Somnul Rațiunii naște monștri. Francisco de Goya


Fiică a lui Typhon și Echidna, Hidra din Lerna era un balaur-șarpe cu multe capete, care funcționau pe principiul cozii de reptilă – adică creșteau la loc mintenaș, indiferent de câte ori erau tăiate. Mai mult decât atât, unul dintre ele era… nemuritor! Atât sângele cât și răsuflarea sa erau otrăvitoare, oricine se apropia îi simțea duhoarea, iar dacă nu restabilea distanța era imediat doborât de miasmă.

Hidra făcea parte dintr-o familie de monștri faimoși, cu experiență și tradiție în gestionarea haosului la nivel mondial. Echidna a fost calificată mitologic drept ‚mama tuturor relelor’, împreună cu odraslele sale fiind responsabilă direct sau indirect de toate nenorocirile care există în lume. Și dacă vă îndoiți de asta, cred că e suficient să pomenesc doi dintre ‚frățiorii’ Hidrei - Himera și Cerberul.

Poate vă întrebați ce m-a apucat să mă pieptăn cu Legendele Olimpului tocmai acum, când totul arde în jur - de la Volga peste Prut până hăăăt, la Atlanticul de Nord (și tratatul care l-a făcut faimos), din Scoția până în China, trecând prin Siria sau Coreea (de orice fel ar fi ea...)!

Hai să încerc să vă explic…

Astăzi dimineață, în timp ce încercam să birui greața de sorginte sartriană cu care m-am trezit, m-a lovit o revelație: scena politică este întruparea unei specii evoluate (și poate chiar modificate genetic!) de… Hidră! Care otrăvește sufletele celor care se apropie prea tare și își domină teritoriul prin teroare - de orice fel. Ea supraviețuiește în fața agresiunilor externe prin diversiune, de o manieră preventivă, care îi reușește deseori tocmai pentru că unul din capetele sale e nemuritor și acționează diabolic la adăpostul celorlalte (la fel de hâde de altfel!).

Mecanismul de auto-apărare cu care a înzestrat-o mama-monstru Echidna, pe care odrasla l-a perfecționat de-a lungul veacurilor în care s-a strecurat nepedepsită printre oameni, este de fapt capacitatea de deghizare permanentă, prin dispariția și reapariția constantă a capetelor-momeală, indiferent de câte ori sunt tăiate. Ele distrag cu abilitate atenția populației controlate de la capul nemuritor, care îi asigură supraviețuirea și adaptarea ca specie.

Mai anticipez o întrebare - de ce cred eu că are nevoie să se ascundă și să se strecoare neștiută printre oameni? Dacă tot e atotputernică și evoluată, de ce nu-și arată adevărata față, de ce nu își asumă rezultatele și nu se mândrește cu relele și rolul său? Păi… pentru că și-a învățat lecția de la prima înfrângere, în antichitate!

Legenda spune că Heracle, eroul semi-zeu trimis la moarte sigură de dușmanul (și stăpânul!) său regele Eurystheus, i-a făcut în ciudă acestuia reușind să doboare Hidra din Lerna (dovadă că nu întotdeauna socoteala de-acasă se potrivește cu cea din teren!). Heracle a venit de hac tuturor capetelor regenerabile cu sprijin din familie (nepotul său Iolaus finalizând amputările prin cauterizare), apoi l-a retezat pe cel nemuritor și l-a îngropat sub o stâncă. După ce sarcina a fost îndeplinită, eroul și-a înmuiat prevăzător săgețile în sângele otrăvit al cadavrului rezultat, ceea ce l-a ajutat să răstoarne pariurile și pentru alte sarcini primite ulterior de la dușman… că nici el nu era născut din orice părinți, așa…

Ce credeți că a învățat Hidra din povestea asta?

Că nu e bine să îți subestimezi adversarii, că dacă te expui prea mult îți riști capul (care contează!) și că pentru a supraviețui este nevoie să… evoluezi! Și a adoptat pentru următoarele milioane de ani o tactică de diversiune, pe cât de simplă și răspândită pe atât de eficientă și în ziua de astăzi: s-a prefăcut moartă și a continuat să își controleze teritoriul, în anonimat.

Și pentru că viața bate întotdeauna filmul, realitatea… a depășit demult atât legenda cât și ficțiunea!

Irosindu-și resursele pe alte Himere (!) care s-au târât afară din mormânt, precum Mumia sau Dracula, Cetatea Filmului continuă să ignore oportunitatea de a prezenta lumii adevărata vedetă a familiei – Hidra din Lerna! (deși cred că le-ar ieși cel mai tare reality show din toate timpurile, chiar la ei acasă…).

Lumea întreagă se îngrijorează că au apărut fisuri în sarcofagul recent turnat peste centrala de la Cernobîl… Însă nimeni nu s-a întrebat nici până în ziua de astăzi dacă amărâta de stâncă prăbușită de Heracle peste capul nemuritor al Hidrei avea vreo șansă de a rezista probei timpului… iar ea a și-a regenerat nesupravegheată monstruosul corp cu mulți ani în urmă, apoi s-a clonat și reprogramat genetic, poziționându-se strategic într-un final la conducerea statelor lumii.

Și de atunci trăiește diabolic de fericită adânci și eterne tinereți, jucându-se cu muritorii din ura cărora își trage seva, privindu-i cum se înmulțesc și se războiesc spre deliciul ei, secol de secol și chiar mai des... iar noi, locuitorii Marelui Sat Global, dormim liniștiți fără să ne dăm seama că alături de noi, invizibilă dar atotputernică, își culcă seară de seară capul nemuritor o Hidră evoluată…

Culmea este că pentru cei din Cantonul România (care pare a fi centrul înțelepciunii ezoterice și al energiilor universale planetare…) s-a schimbat recent până și imnul național de leagăn… din ’90 încoace avem unul (ironic!) intitulat ‘Deșteaptă-te, Române!’

Semn că din adâncul Pământului, Cineva încearcă să ne transmită un mesaj subliminal!

Iar noi ce îi răspundem?...

Pe bune?... ia să vedem:

- Adică… hm!... Dacă am dormit prost, chiar crede Cineva că o să mă scol dăștept?... Și… apăi la ce bun să mă dăștept? Hai mai bine o las că merge și așa… Vreau să dorm și dorm, doar perna mea o văd! Care Hidră? Care bârnă? În ochiul meu?... ăsta larg închis?! La urma urmei, mi-e mai bine așa, oricum nu am chef azi… n-am chef de nimic!... Oficial îmi merge bine!
- Și… în fond de ce m-aș îngrijora? Ultima dată când m-am trezit era democrație, iar asta înseamnă câteva aspecte garantate. Unul ar fi pluralismul politic, adică am dat liber să îmi mișune prin pat o mulțime de partide (hmmm… asta cam așa e – cam câte capete are Hidra locală!...). Apoi… îl am pe Heracle și familia, ca să îmi vegheze somnul. În fine, să nu uit… cele trei puteri independente (legislativă, judiciară și executivă), care mă apără de orice monstru de sub pat sau schelet de prin dulap…
- Mda, la astea trei cred că ar fi bine să mai veghez uneori… mâncare, doctor, trebuie să le mai scot și afară (să-și facă nevoile) din când în când…
- Hai că am devenit temporar conștient că trebuie să mă trezesc puțin. Așa că… ne vedem joi!…
- Oricum, măcar o dată la câțiva ani e bine să primenesc așternutul, să schimb fața de pernă, să întorc salteaua pe partea cealaltă…
(Notă – succesiunea de extrase din filozofie internaută și șlagăre autohtone de mai sus are scop de pamflet…)

Și totuși… am avut un vis ciudat azi-noapte…

Se făcea că aveam o Hidră pe pernă.

Hidra din Perna (mea) se îmbătase cu putere și organizase o petrecere tematică în familie – bal mascat. Soră-sa Himera era deghizată în Heracle și, în uralele mulțimii înfierbântate, îl călărea pe frate-său Cerber - câinele care păzește Poarta Infernului și care are… exact trei capete (dintre care unul, în visul meu, era orb și părea femeie)! Parcă ținea și o balanță în gheare… oricum, sunt sigură că pe ușa din spatele lui (sau ei?... poate era ‚trans’…) scria: ‘Hotel California Plaza – Voi cei care intrați aici, pierdeți orice speranță!’

Iar eu eram deja înăuntru (cu pat și pernă și hidră cu tot!) și nu reușeam să trec de Cerber ca să scap de măștile din jur… 

Heracle (deghizat în Cineva!) se uita disperat la mine de Dincolo de ușă, fredonând obsesiv… Deșteaptă-te, Române!... 

Și eu strigam de zor, însă nu reușeam să mă trezesc…

Dar gata - pentru mâine pun ceasul să sune devreme și trec la alt capitol de mitologie, că Hidra m-a disperat deja! Mă gândesc să studiez Calul Troian, că pe-afară miroase a război și chiar n-am chef de sânge... Sper să nu fie cazul, dar totuși e bine să... mă deștept!

Ceea ce vă doresc și vouă - oriunde (și orice...) ați visa în noaptea asta!


1 comment: