Cântec etern

Copacii cântă-n ritmul lor
Suflete leagănă ‎ușor;
‎De ești atent la ce îți spun,
‎Stâncile te socot nebun...
‎
Piatra privește către lemn
Precum destinul către semn;
Tot ce te-ndoaie-i trecător‎
Iar drumul drept‎ înșelător.
‎
Norul privește peste toate‎
‎De sus, maiestuos, aparte;
În clipe viața-i se măsoară
‎Și-n picuri pe pământ coboară.
‎
Rețele de lumini în noapte,
Tunete lungi, îndepărtate,
Miros de brad jilav în tindă
Unde visarea ta se-alintă.
‎
Privești copacul cum se spală,
Cântă sub duș, ‎cu mare fală!
Toată suflarea îl ascultă -
Viața nu poate să stea mută.‎
‎
Și dacă piatra nu pricepe‎
Căci doar tăcerea o percepe
Drept semn de-adâncă-nțelepciune
‎Ce știe ea?... va fi tăciune!

Stâncile te socot nebun
‎De ești atent la ce îți spun;
‎Suflete leagănă ‎ușor‎
Copacii cântă-n ritmul lor!‎

Zbor deasupra unui cuib de coach

Despre căile întortocheate ale unui bancher de criză către proză, vers și training, în 30 de minute la Radio France International, alături de Monica Grigoriu și Mirel Bran - "Zbor deasupra unui cuib de coachi".

CARUSEL - versuri, stare și culoare

Miercuri 30 mai, în prima zi de Bookfest de la ora 18:00, la Standul F11 - ePublishers, am lansat un nou volum de poezie - CARUSEL.

Mulțumesc familiei și prietenilor care au fost alături de mine!

https://youtu.be/3hRQgXxp6S8

Ce aș putea oare să vă spun despre jocul dintre coperțile verzi?

Este o celebrare a vieții, la 30 de ani de la trecerea tatei în altfel-de-ființă. Este modalitatea prin care revine astăzi printre noi, scuturat de praful de pe caietele și ciornele de poezii, prin bunăvoința Editurii Coresi.

Și... este condimentat cu gândurile mele, așa cum s-au născut la distanță de mai bine de jumătate de secol de ale lui.

Ce ne unește în vers?
Puțină (auto)ironie, alternanța de optimism-pesimist, gluma și filozofia rimată.

Dar gata! Nu mai povestesc acum, pentru că îmi doresc să vedeți singuri ce vă place, odată intrați în lumea călușeilor în lanțuri...

Ca să vă provoc totuși imaginația, deschid discret cartea și redau câteva rânduri din paginile secțiunii "Carusel de Sentimente":

(...)

Tu poate că privind ironic
Cu-o mină atotștiutoare
Zâmbești ușor, mefistofelic,
Gândind că toate-s trecătoare.

Așa-i, nu zic că n-ai dreptate!
Acesta-i golul adevăr.
Dar spune-mi tu, dacă se poate:
Ce nu-i în viață… trecător?

(...)

Da, ai dreptate, timpul nu o să stea!
Grăbit el se va scurge, peste noi va așterne
Linii adânci pe frunte, omăt pe tâmpla ta,
Răni dar și zâmbet dulce, din amintiri eterne!

Și-atunci când viitorul în fine va sosi
‎Să ne doboare crâncen din sferele înalte
Gândesc că poate totuși, oriunde vom mai fi,
‎Prezentul ce-a trecut le va fi învins toate…


Fragmente din “Eternitate” (Nae, 1963), respectiv “Așteptare” (Georgina, 2018)