Sunday, July 8, 2018

Cântec etern

Copacii cântă-n ritmul lor
Suflete leagănă ‎ușor;
‎De ești atent la ce îți spun,
‎Stâncile te socot nebun...

Piatra privește către lemn
Precum destinul către semn;
Tot ce te-ndoaie-i trecător‎
Iar drumul drept‎ înșelător.

Norul privește peste toate‎
‎De sus, maiestuos, aparte;
În clipe viața-i se măsoară
‎Și-n picuri pe pământ coboară.

Rețele de lumini în noapte,
Tunete lungi, îndepărtate,
Miros de brad jilav în tindă
Unde visarea ta se-alintă.

Privești copacul cum se spală,
Cântă sub duș, ‎cu mare fală!
Toată suflarea îl ascultă -
Viața nu poate să stea mută.‎

Și dacă piatra nu pricepe‎
Căci doar tăcerea o percepe
Drept semn de-adâncă-nțelepciune
‎Ce știe ea?... va fi tăciune!

Stâncile te socot nebun
‎De ești atent la ce îți spun;
‎Suflete leagănă ‎ușor‎
Copacii cântă-n ritmul lor!‎

No comments:

Post a Comment