De la bine pân’la tine

Când mă gândesc la tine
Îmi e și rău și bine…
Că-mi ești blestem și muză,
Călău, vraci, călăuză.

Când uragan când boare
Îmi sufli pe cărare;
Din liniște și tunet
Tu făurești un sunet.

Din drojdie de soare
Plămădești o savoare
Cum n-am mai mirosit
Până te-am întâlnit.

Cu nadă la izvor
Mă prinzi încetișor;
Apoi, dintr-o mișcare,
Mă lași fără suflare.

Mă bei pe îndelete
Cu nesaț, fără sete,
Muști și alinți în tihnă,
Vânezi și vrei odihnă.

Iar mie fără tine
Îmi e și rău și bine…
Căci de n-ar fi așa
Nu te-aș mai căuta!