CARUSEL - versuri, stare și culoare

Miercuri 30 mai, în prima zi de Bookfest de la ora 18:00, la Standul F11 - ePublishers, am lansat un nou volum de poezie - CARUSEL.

Mulțumesc familiei și prietenilor care au fost alături de mine!

https://youtu.be/3hRQgXxp6S8

Ce aș putea oare să vă spun despre jocul dintre coperțile verzi?

Este o celebrare a vieții, la 30 de ani de la trecerea tatei în altfel-de-ființă. Este modalitatea prin care revine astăzi printre noi, scuturat de praful de pe caietele și ciornele de poezii, prin bunăvoința Editurii Coresi.

Și... este condimentat cu gândurile mele, așa cum s-au născut la distanță de mai bine de jumătate de secol de ale lui.

Ce ne unește în vers?
Puțină (auto)ironie, alternanța de optimism-pesimist, gluma și filozofia rimată.

Dar gata! Nu mai povestesc acum, pentru că îmi doresc să vedeți singuri ce vă place, odată intrați în lumea călușeilor în lanțuri...

Ca să vă provoc totuși imaginația, deschid discret cartea și redau câteva rânduri din paginile secțiunii "Carusel de Sentimente":

(...)

Tu poate că privind ironic
Cu-o mină atotștiutoare
Zâmbești ușor, mefistofelic,
Gândind că toate-s trecătoare.

Așa-i, nu zic că n-ai dreptate!
Acesta-i golul adevăr.
Dar spune-mi tu, dacă se poate:
Ce nu-i în viață… trecător?

(...)

Da, ai dreptate, timpul nu o să stea!
Grăbit el se va scurge, peste noi va așterne
Linii adânci pe frunte, omăt pe tâmpla ta,
Răni dar și zâmbet dulce, din amintiri eterne!

Și-atunci când viitorul în fine va sosi
‎Să ne doboare crâncen din sferele înalte
Gândesc că poate totuși, oriunde vom mai fi,
‎Prezentul ce-a trecut le va fi învins toate…


Fragmente din “Eternitate” (Nae, 1963), respectiv “Așteptare” (Georgina, 2018)

Nu-i ușor

E ușor, și-așa-i învățul,
A croi cu nepăsare
„Douăzeci” la fund cu bățul
Când ești puțintel „mai mare”.

E ușor s-arunci în tină
Munca altuia, băiete!
Minte-ți trebuie puțină
Mărăcine sau scaiete!

E ușor să pari deștept
Celor mici să le dai palme.
Ce semeni nu-i înțelept
Nu culegi decât sudalme.

E ușor să critici „tare”
Și să-ngroși rândul de blegi
Dar mai greu e măi „Cutare”
Ce critici să… înțelegi!

Nae Popescu, 1961

Fabulații de Papagal

Un papagal, moțat și gureș,
Cătând destinul să-și croiască
Vorbind stereotip, în iureș
De vorbe goale, ca de iască
A fost ales de-mpărăție
Ministru în Guvern să fie.
Și cum avea așa dar mare
Știind să dea mereu din gură
A fost numit de Adunare
Să se ocupe de Cultură.

Și luându-și funcția-n primire
Moțatul se puse pe vise:
„Voi face-așa ca-ntreaga fire
Să știe că-s ministru” –zise!
Și mintea sa de pasăre măiastră
Se apucă pe loc să uneltească.

Chemă la sfat întregul neam
De păsări, iacă-așa ciopor.
Le spuse: „Dragă, mă gândeam
Că bine-ar fi să facem un mic cor!”
S-au ridicat atunci câteva glasuri
Ce-au spus că o să fie greu
Dar papagalul decretă în patru vânturi
„Se face cor! Așa vreau EU!”

Și a trasat sarcini precise
După discuții de culise
Și-a hotărât ca, temporar,
Să dirijeze… un măgar!
La fiecare sărbătoare
A pus să cânte mic și mare
Și cu măreață îngâmfare
A cârâit „Ce desfătare!”

Și papagalu-n continuare
Deunăzi făcu prinsoare
Că o să dea de-acum la curte
Spectacole cum nu sunt multe
Cu artificii și tromboane
Cu mari artiști și microfoane
Cu flori ce-or răspândi miasme
Ce să vă spun?... mai rău ca-n basme!
Ca slujitori ce să-l asculte
Își strânse-n jur pe lup și vulpe
Ca dirijor păstră în frunte
Tot pe măgar, ca să nu-l uite.

Făcu din ei un grup conducător
Să-i știe frica neamul cântător
Și-având tot sfetnici „buni” la spate
Cu grație povețe el împarte…
Dar vai! Chiar papagalul gureș și frumos,
Pronunță totul bine, doar… pe dos!


Morala:
Ca papagal, e bine să-ți dorești
Să și gândești, nu numai să vorbești!

Nae Popescu, 1963