Ambiguitate

Motto: “Foaie verde de dudau, noi o ducem tot mai bine”.

Definitie (DEX): 1. Lipsa de precizie, de claritate. 2. Expresie, afirmatie lipsita de precizie, echivoca.

Astazi s-ar putea sa scriu in dodii. Avand in vedere ca nu e prima data, sper ca deja sa nu mai aveti o problema cu asta.

Limba romana este plina de sensuri duble, de cuvinte care abunda in ambiguitati. In functie de context, aproape orice poate fi interpretat. In functie de intentii, aproape orice poate fi rastalmacit. Si in functie de capacitatea de exprimare a partenerilor intr-o discutie, aproape orice poate fi prost inteles. Vestea buna este ca asta se intampla in aproape toate limbajele pamantului. Inclusiv al trupului. Vestea proasta cautati-o voi, pe sub foaia verde de dudau.

”Verba volant, scripta manent” – foarte adevarat, insa asta nu inseamna ca si sensul cuvintelor este inscris o data cu ele, pe vecie. In functie de mintea si sufletul care citeste, ce “ramane” difera semnificativ. Am putea sa rastalmacim putin aceasta straveche zicala si sa o inlocuim cu “verba volant, scripta invertent” (adica vorba zboara, cuvantul denatureaza).

Daca luam un exemplu simplu, inspirat din literatura populara si facem abstractie de contextul pe care il cunoastem cu totii, putem obtine efecte nebanuite. Exemplu: “crestea intr-o zi cat altii in trei”. Intrebari: este vorba de un/o “cine” sau de un “ce”? despre cine / ce este vorba? ce fel de zi? (pamanteana, venusiana?...) crestea zi-lumina sau zi de 24 ore? daca crestea zi-lumina, atunci noaptea ce facea? scadea si o lua de la capat a doua zi? sau doar se oprea si continua de unde a ramas? cine / ce sunt “altii”? (copaci, miriapode, efemeride, oameni, elefanti, munti?…) in ce sens crestea (fizic, spiritual?...).

Din motive de dodii (intr-o zi cat altii intr-un an!) ma opresc. Desi sunt tentata sa mai exersez, de exemplu cu “nici o masa fara peste”… va las pe voi!

Opusul ambiguitatii ar putea fi considerat elocventa (in sensul de “semnificatie vadita” - pe celelalte nu le voi aborda azi). Asta nu inseamna ca cele doua pot fi calificate cu strictete drept calitati sau defecte pentru un orator sau scriitor. Imbinarea celor doua consta de fapt in arta marilor oameni – putina ambiguitate, urmata de o aparenta elocventa poate rezulta intr-o mare capacitate de influenta (sau manipulare – cum vreti sa o numiti). Sau confuzie, bineinteles, insa asta e o cu totul alta tema.

Deja cred ca mai bine ma opresc cu partea teoretica. De ce m-am gandit in aceasta seara la ambiguitate? Pentru ca mi s-a parut un eufemism frumos pentru inselaciune. Granita intre cele doua e destul de fina. Prima suna foarte academic si intelectual, a doua este cu siguranta ceva negativ. Bineinteles ca nu se suprapun ca si notiuni, ambiguitatea da savoare multor conversatii, poate fi un frumos joc de societate, poate evolua si in alte directii, ca de exemplu tachinarea. Poate fi un mod de viata sau doar o solutie temporara, o forma de auto-aparare sau o cale de atac. Un joc strategic sau o intamplare.

Insa potentiala evolutie (sau involutie) catre inselaciune e evidenta, transpare chiar din definita de mai sus. Mergand mai departe pe ramura „echivoc”, tot in dex, gasim “Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz, ambiguu. Suspect, îndoielnic (ahaaa!). Expresie, atitudine, situație ambiguă.”

Bun, acum ca am stabilit ca de fapt vreau sa vorbesc despre o maniera elevata despre inselaciune, am sa trec la concret. Inselaciunea poate sa vina din doua directii: din noi sau din afara noastra. Poate sa fie intentionata, intamplatoare (o corelatie nefericita intre cativa factori favorizanti) sau pur si simplu stupida. Nu mai stiu daca v-am mai trimis la legile lui Cipola (editorul meu de pe info.kappa, Peter, facea destul de des referire la ele). Sunt foarte interesante. Nu sunt complet elocvente, insa oricum cred ca la „elocventa” ar trebui inserata in definitie o atentionare ca este pur teoretica, deci nu se gaseste in stare libera in comunicare sau in literatura.
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/07/30/cele-cinci-legi-fundamentale-ale-prostiei-umane/
http://www.searchlores.org/realicra/basiclawsofhumanstupidity.htm

Inselaciunea care vine din interior este cel mai greu de recunoscut si de depasit (sau pedepsit). In ultima vreme am reusit sa citesc felurite stiri in limba romana, care m-au condus la concluzia ca problema pe care o adresam intr-un editorial mai vechi (Pretul unei generatii pierdute) se datoreaza partial si unei doze mari de inselaciune pe care o inghit cu lingura cei de acasa (RO – pentru cine se intreaba).

Multe subiecte despre tari straine sunt tratate de catre autori care spun putine, insa vorbesc cu aparenta elocventa (nimic nou pana aici, nu?). Pentru cei care vad aceleasi subiecte dintr-un unghi diferit (respectiv din tara respectiva), exista o doza mare de ambiguitate. De obicei prin omisiune (voita sau pur si simplu din nestiinta). Se vorbeste de sisteme sociale, medicale si de educatie; de respect pentru cetatean si de servicii de calitate. De fel de fel de specimene canine cu cozi perfect spiralate, cu covrigei auriti pe ele, care traiesc undeva mai la Vest, muuult mai la Vest decat maidanezii nostri cu urechile capsate cu plastic galben si proces fiziologic zilnic revoltator, care genereaza tone de deseuri bio-degradabile pe strazile noastre (si care raman frumos identificabile pe trotuar pana finalizeaza procesul natural de bio-degradare).

O parte din stiri are un sambure de adevar. Turisti impresionati de servicii medicale pentru care nu sunt nevoiti sa plateasca (pentru ca au asigurare), de amabilitatea si profesionalismul cu care sunt tratati. Toata Romania a citit recent cat de bine sunt tratati bolnavii la AKH in Viena. Foarte adevarat si foarte util documentarul, poate va ajuta putin in a mobiliza ceva schimbari in sistemul medical. Insa povestile din spatele adevarurilor nu sunt expuse. Putini stiu de AKH -Skandal de la constructie in anii '80 (buget exorbitant, depasit revoltator - din banii contribuabililor etc. - redate in comentariile la articol). La fel de putini cred ca au inteles ca in acest spital, daca nu ai un anumit tip de asigurare, platesti pentru o operatie si tratamentul ulterior cam cat dai pe un apartament de 2 camere in Drumul Taberei. Ca este o industrie, care atrage straini sa se trateze. Normal ca serviciile sunt de calitate, pentru ca sunt excesiv de scumpe. La fel incepe sa se intample si acasa, insa la scara mai mica. O operatie de hernie costa de 2-3 ori mai mult ca in alte tari occidentale si in principiu nu e mare diferenta in calitatea procedurii. Este insa la moda sa te tratezi la Viena si serviciile - pe masura preturilor.

Mergem mai departe - in tari ca Austria sau Germania impozitele sunt progresive si mari. Dintr-un salariu decent contribui la stat pana aproape de 50%. Ia sa vedem cum ar reactiona in plan social Romania daca s-ar aplica o astfel de solutie - salariul mediu taxat cu 50%, cu garantia ca in 3-5 ani ar exista drumuri, spitale si scoli de nivel decent. Cu siguranta cu o crestere semnificativa a evaziunii fiscale - intr-o zi cat altii in trei. In schimb azi s-au anuntat potentiale reduceri la contributiile sociale, ca doar avem excedent in buget si sistemul de pensii nu e catusi de putin falimentar.

Revenind la Vest de Dunare. Serviciile, mai ales cele private, sunt excesiv de scumpe si deseori proaste. "Sistemul” (de orice fel) este si la ei greoi si necesita multi ani de cunoastere din interior pana sa il intelegi si sa te poti bucura de beneficiile lui. Educatia a ramas si aici in urma si se lupta sa o modernizeze. Generatiile se schimba, intoleranta creste, deschiderea fata de globalizare da bine in platformele politice, insa nu toata lumea care vine sa lucreze aici se duce direct in parlament, ca sa fie primit cu bratele deschise. Politia patruleaza inainte de alegerile locale, insa imediat dupa, se intampla ca parcurile redevin pustii, drogatii si oamenii fara adapost se intorc, sobolani foarte bine hraniti se infrupteaza noaptea din hrana aruncata de turisti la ratele de pe lac, chiar in centrul orasului. Si copiii lor au probleme cu drogurile, cu anturajul, cu dependenta de internet.

Poate parea ciudat ca scriu toate acestea. In primul rand pentru ca exista si multe, foarte multe lucruri bune si aspecte pozitive. Sunt intr-adevar cu cateva cicluri economice inaintea noastra, insa sunt si putin mai 'robotizati' - poate din cauza asta, poate pentru ca asa e firea lor. Aici un lucru este sigur si in asta consta puterea lor ca natiune si imaginea de perfectiune pe care o etaleaza in afara: sunt mandri de tara lor, de sistemul lor, de faptul ca sunt aici. Tara este puternica pentru ca EI sunt puternici. Sunt ca niste parinti protectori - daca se ia cineva de puiul lor, musca. In casa il pot certa, corija, pedepsi, apoi se vor lupta sa il aduca pe calea cea dreapta. Insa in public sunt o familie fericita.

Personal sunt o multumita de situatia mea actuala, pe care o consider ca pe o deplasare temporara in scop profesional. Am un loc de munca in care exista valori reale si sunt recunoscute, respect si apreciere indiferent de nationalitate. Un apartament decent, un buget relativ echilibrat, o doza rezonabila de entuziasm. Ma enervez de cateva ori pe luna (mai rar in ultima vreme) din motive de servicii (si publice si private), de sistem greoi si de prejudecati in cele mai ciudate locuri (daca de ex, acasa femeia de serviciu s-ar uita cu dusmanie la un expat cred ca ar pica bila de pe ASE!). Ma dau des cu avionul si ma infiintez fizic pe acasa cam o data pe luna sau la maximum doua luni. Sunt bine sanatoasa, optimista si productiva (si la munca si pe blog). Nu stiu inca unde ma va duce viata peste cativa ani - daca voi ramane aici, ma voi duce mai departe "in lume" sau intoarce acasa sa reciclez reziduuri biodegradabile.

Cert este ca in momentul de fata m-as simti vinovata de o doza mare de ambiguitate daca nu v-as spune ca e pacat sa va inselati pe voi insiva cu credinta ca raspunsurile va asteapta undeva prin tari straine, in loc sa luptati acasa, pe teren propriu. Si chiar daca o spun "de la cald si de la distanta", o spun cu buna credinta si fara urma de ambiguitate. Daca valorile reale se exporta necontigentat si ne repopulam teritoriul cu marfa second hand sau de unica folosinta, probabil ca vom face pe multi "altii" fericiti, insa ma intreb daca o merita.

Haideti sa inlocuim de maine sintagma "avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita", cu alta mult mai veche si mai inteleapta: "omul sfinteste locul". In prezent foarte multi romani sfintesc intregul mapamond. E pacat sa lasam tocmai pamantul romanesc mostenire unor epigoni si unor hoti repatriati de tari cu sisteme de protectie mai bune decat ale noastre.

Georgina