Vorbește gura fără tine uneori
Când te auzi simți că te trec fiori
Cuvântul a zburat și-acum te’ntrebi deja
De ce se uită toți ca proștii’n gura ta?!...
E drept că deseori frumos grăiești
Cu spuse de valoare cucerești
În gura lumii ai intrat însă de multe ori
Te-ai perpelit de grija ei până în zori…
Gura iubitei te-a salvat de la pârjol
Sorbindu-ți dulce grijile din trupul gol
Gura-ți miroase a tutun și dor
A ei îți amintește de un vin ușor…
La gura sobei amintirile se strâng
Focul usucă lacrimile ce se frâng
Trăirile devin încet povești
De care peste ani îți amintești...
No comments:
Post a Comment