De tot?...

Motto: Buna Dimineata, Romania... Oriunde te-ai afla.
(adaptare foarte aproximativa dupa Jack Killian 'The Nighthawk')

Va aduceti aminte de unul din cele mai populare seriale de televiziune de dupa Revolutie - Midnight Caller? Fiecare episod al serialului respectiv se termina cu fraza 'Good night America… wherever you are.' Daca adaugam si vocea de exceptie a lui Jack Killian ('The Nighthawk') si faptul ca inainte de 'noapte buna' mai tragea si cate o concluzie care mergea drept la sufletele telespectatorilor, avem o reteta perfecta pentru un somn linistit.

Astazi am avut niste discutii interesante cu privire la somn (sau deprivarea de ...), care m-au dus cu gandul intr-o serie de conexiuni cel putin ciudate catre aceasta fraza de final de episod din Midnight Caller. Exprima foarte frumos ideea de Mare Sat Global ... geografic distantele ne pot desparti, insa sentimentele si cuvantele le primim in sufletele noastre si le purtam apoi cu noi mai departe, oriunde ne-am afla.

Tot astazi mi s-a mai intamplat ceva memorabil, chiar in primele ore ale diminetii - am ras cu lacrimi! Genul acela de ras pe care nu mai stii de unde si cum sa il opresti (nu ca ai avea de ce....), care electrocuteaza tot corpul fara sa ierte nimic in cale. Mi-a luat aproape doua minute sa ma opresc, timp in care eram ceva si mai rau decat muta (ceea ce deja e o tragedie in cazul meu...). Eram complet neajutorata. Nu mai puteam raspunde sau focusa pe nimic. Daca incercam sa deschid gura ma apucau hohotele (de plans!), daca incercam sa imi misc orice altceva imi dadeam seama ca nu ma ajuta sinapsele. Singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa astept sa ma 'descarc' in ritmul propriu.

Sunt niste ani buni de cand nu am mai ras in halul asta. Imi amintesc cateva seri din copilarie si adolescenta si apoi din ce in ce mai rar. Sa nu ma intelegeti gresit, rad rezonabil de des si cu mare placere. Insa descarcarea electrica de care povestesc necesita cateva elemente ambientale, printre care contextul si compania sunt esentiale.

De ce va povestesc asta?

Pentru ca mi-a venit sa astern pe ecran un scurt elogiu limbii romane. Cu toate ca in ultimii ani am vorbit si scris mult mai des in limba engleza, exista anumite grade de rafinament pe care nu le pot exprima decat in limba romana. Inflexiuni, apropouri, sugestii, glume, senzatii si sentimente relativ intraductibile. Chiar si mesajele non-verbale, de la privirile pe care le generez pana la simbolistica cu care imi insotesc discursul verbal sunt putin 'altfel' in limba romana. Imi amintesc doua persoane tare dragi (un austriac si un ceh) care au fost surprinsi de vocea mea cand m-au auzit prima data vorbind romaneste in prezenta lor. Desi nu intelegeau nici un cuvant, mi-au spus ca e foarte straniu cat de diferit imi suna vocea. Inflexiuni, viteza (va las sa va intrebati in ce directie...), ton. Amandoi au fost de parerea ca am o voce mai calda in limba materna.

Inca o data ... de ce va povestesc asta?

Pentru ca la putin mai mult de trei ani de cand am plecat catre Viena, ma cam intorc acasa. Hohotele de ras-plans de astazi s-au petrecut undeva in Bucuresti, intr-un context cu ceva 'lingvistic' in titlu, in compania unor oameni de exceptie, pe care nu i-as fi cunoscut daca aventura mea vieneza nu ar fi fost intrerupta in aceasta vara. Nu e nevoie sa va spun mai mult.

In ultimele luni am primit iarasi de nenumarate ori o intrebare exceptionala: 'DE TOT?' Cu aceeasi intrebare am fost efectiv bombardata si in perioada mai-iulie din 2010. Mica diferenta este ca atunci avea atasat cuvantul 'pleci', acum umbla alaturi de 'te intorci'.

La fel ca si atunci, raspund in general cu o alta intrebare: ce inseamna 'de tot'? Asa cum se pare ca intuiam inca in 2010 si imi este foarte clar astazi, traim intr-un Mare Sat Global. Orizontul nostru se intinde atat de departe pe cat ne plasam singuri urmatoarea 'frontiera'.

In trecut distanta geografica era o mare provocare pentru exploratori, dintr-un motiv foarte obiectiv - timpul. Incepand cu roata si culminand (deocamdata) cu naveta cosmica, Omul a adresat si optimizat relatia asta (spatiu-timp) cum s-a priceput mai bine. In ziua de astazi, potentialele bariere fata de mobilitatea in interiorul Marelui Sat Global nu mai au de-a face cu spatiul si timpul, cat cu posibila nepotrivire la nivel sistemic, social si inter-uman (de la asteptare si realitate, toleranta si prejudecata, cultura si religie, trecand prin multe altele, pana la lege si ordine sociala).

Si la fel ca in cazul rotii, carutei, trenului, masinii, avionului, etc., cel care cauta si cu siguranta va gasi raspunsuri la aceste bariere este, din nou, Omul.

Asta nu inseamna ca visez o lume in care o sa emigram de dimineata pana seara, 7 zile din 7, de la Est la Vest si apoi in revers, toti cei ce suntem pe Pamant, pana cand o sa reusim sa ne armonizam sistemic. Insa un numar semnificativ dintre noi vom calatori si vom comunica in spatiul din ce in ce mai extins pe care il avem la dispozitie, cu o frecventa din ce in ce mai mare. Unde avem 'cartierul general' in acest context este mai putin relevant pe axa spatiu-timp, cat este de relevant pe axa suflet-camin. Despre ideea asta am vorbit insa deja pe blogul in engleza - aici.

Deocamdata sunt doar mandra de faptul ca printre acesti cetateni universali cu gene de exploratori se afla si multi romani. Care sunt stabiliti sau calatoresc peste tot in lume. Care se simt acasa fie 'acolo', fie 'aici', fie 'ici si colo', dupa cum se potriveste sufletelor lor. Ce imi doresc foarte tare astazi este ca ei, romanii de pretutindeni, sa se gandeasca la Romania ca la un fel de 'trib' de care apartin in Marele Sat Global. Trib care ii tine legati in principal prin limba materna.

Acelora le spun astazi cu un zambet pe buze 'Buna Dimineata, Romania .... oriunde te-ai afla', pentru ca asta urmeaza in mod natural dupa 'Desteapta-te, Romane!' Si simt ca e un moment la fel de bun ca oricare altul sa ne gandim si la pasii care urmeaza dupa trezirea din somn - sa ne dam jos din pat, sa ne bem cafeaua si sa ne apucam de trait ziua cu mandrie, spor si constiinta ca suntem niste buni romani - oriunde ne-am afla!