Când nu ai cuvinte
Să spui tot ce simți
Poți să stai cuminte
Ori să-ți ieși din minți!
Când îți vine'odată
Baltă să lași tot
Du-te și te'mbată
Sau dă-ți una'n cot!
Când te infioară
Gânduri fistichii
Zdrăngăne'o vioară
Sau fugi pe pustii!
Când te deranjează
Omul cel nedrept
Stai și croșetează
Sau dă cu el piept!
Cum în lumea largă
Nebunu-i banal
Bucură-te dacă
Ești încă normal!
Ești țintuit în loc - deși nu prea ai stare;
Respiri accelerat - chiar de nu ai suflare;
Ai vrea să fugi - dar simți că n-ai picioare;
Și-ai vrea să vii - însă... de unde oare?!
Sângele clocotește sau îți îngheață'n vine
După cum vezi că merge treaba - rău sau bine;
Într-o privire'adâncă aproape te îneci,
Dintr-una sugubeață nu știi ce să'nțelegi...
Atingerea, întâmplătoare sau premeditată,
În corpul tău mobilizează o armată!
Că's clopoței, șocuri electrice sau fluturi,
Sufletu-ți dezvelesc încetișor din scuturi...
Orice e moale, blând și pare tare dulce
Ce e puternic și semeț pe loc seduce!
Sau poate că e invers?... Cine mai știe oare
Cum ne surprinde dragostea pe fiecare?
Ploaia cade'ntruna!
De vreo două nopți
Bate'n geam nebuna;
Tu... știi să înoți?!
Gândesc că potopul
La fel a'nceput
Să inunde totul -
Cu plouat mărunt...
Sau poate deodată
Zeii s-au certat
Și'o slugă neroadă
Marea a vărsat?
Cert este că Noe
S-a orientat
Și dup'a sa voie
Unii i-a salvat...
Povestea pretinde
Cum că n-a sortat -
Câte doi cuminte
În Arcă a luat.
Fără martori oare
Cum să știm real
Câte specii rare
Au pierit sub val?
Și... ni se mai spune
Că toți cei pătați
De pe astă lume
Au fost măturați.
Noe, ce respectă
Morală și drept,
S-a salvat în barcă,
Vâslind înțelept!
Și din el ne tragem
Astăzi deci cu toti!
Că Adam și Eva
Au dat... neam de hoți!
Dar vorbesc în dodii!...
După mii de ani
Avem iar jigodii-
Cu sau fără bani.
Lumea iar duhnește
Greu și imoral;
Teroarea sporește,
Jaful e total!
Și-acum iarăși plouă
De vreo două nopți...
Spre o lume nouă
Tu... știi să înoți?
