NOI

Motto: Fie sa ti se implineasca ceea ce iti doresti!
(Vechi blestem chinezesc)


Astazi am mers la vot. Din nou.

Alaltaieri am fost in vizita la o batrana doamna, care se spune ca ma ajuta sa imi mentin echilibrul mental. Asta daca e sa ma iau dupa ultimele recomandari ale specialistilor. Care specialisti? Pai... cei care le stiu pe toate din studii britanice si sondaje. Cati? Fara numar...

(nota: ca sa nu credeti ca am luat-o razna, am citit ca daca petrecem cateva ore pe saptamana cu persoane peste 70 ani si cu persoane sub 10, se intampla ca aura sau energia sau oaresce imaterial din NOI devine mai normal, mai rational, mai echilibrat decat daca (ati ghicit!) nu petrecem acest timp alaturi de cei care se afla la inceputul sau spre sfarsitul vietii unui individ)

Trecand peste utilitatea demonstrata stiintific, de fapt imi face placere sa o vizitez pe doamna respectiva, pentru simplul motiv ca mi-e draga si e plina de povesti. La plecare m-a conjurat sa nu cumva sa las duminica asta sa treaca fara sa imi indeplinesc datoria civica, aceea de a ma duce sa votez "anti-xxx" (nu am sa mentionez aici impotriva caruia dintre zmeii scenei politice contemporane romanesti ma ruga sa ma exprim). Mi s-a parut foarte interesant sa primesc un astfel de indemn in conditiile in care nici macar nu am discutat pana acum cu ea ce preferinte politice am. Probabil este evident ca nu prea mai am defel, insa doamna a simtit nevoia sa isi faca datoria si sa ma convinga in ante-ajun de alegeri sa nu las 'raul' sa invinga - fiecare vot conteaza. Oare asa sa fie?...

Cumnatul meu s-a trezit ieri dimineata citand din Caragiale - 'eu cu cine votez?' Nu era turmentat catusi de putin, asa ca intrebarea mi s-a parut legitima. De altfel a incheiat ziua de ieri postand pe blogul sau (blog de fotograf in conditii normale) aceasta dilema. Si nu e singurul care isi punea intrebarea asta in colegiul nostru electoral (daca nu ma credeti, cititi si aici).

Una peste alta mi-am dat seama ca si anul acesta, ca de altfel aproape mereu in ultimii 20 ani, romanul se duce la urna din spirit de Gica Contra. Turma s-a fumat de multa vreme... Inca o legislatura pentru care nu alegem ceva (program sau ideologie), ci incercam sa evitam altceva. Mai rau este ca nici macar nu incercam sa evitam altceva, ci pe altcineva. Judecam oamenii dupa fel de fel de povesti, crezand cand ce zice unul, cand ce zice altul - turnatorii despre odiosi sau odioase. Probabil ca daca i-am cunoaste pe respectivii (respectivele) in viata de zi cu zi am descoperi ca au numai un cap pe umeri, doi ochi si o gura. Si ca gresesc cu frecvente mai mici sau mai mari. Campaniile electorale insa se intrec doar in a evidentia paiele din ochii celorlalti. Cel care reuseste sa dea foc la cat mai multe, la final iese castigator.

A sosit si ziua de astazi. Am votat. Nu va spun cu cine, pentru ca oricum nu cred ca mai conteaza zilele astea. Simt ca aproape toti candidatii actuali sunt doar niste actori in scenariul aceleiasi Nemuritoare Odioase Intrigi (prescurtat - 'NOI').

In timp ce ma pregateam de vot, ma intrebam daca e cazul sa ii judecam atat de aspru. Si ei au familii, prieteni si dusmani - la fel ca NOI toti ceilalti. Si ei fac ceea ce considera ca este mai bine pentru familia si prietenii lor - la fel ca NOI toti ceilalti. Si ei imbatranesc si se imbolnavesc - la fel ca NOI toti ceilalti. Si ei se intorc singuri in pamant - la fel ca NOI toti ceilalti.

Unde suntem atunci diferiti? Prima ipoteza ar fi legata de constiinta si etica sociala. Sunt insa sigura ca majoritatea dorm linistiti. Pentru ca altfel nu ar rezista atat de mult pe scena politica cu ochii proaspeti si zambetul mereu pe buze. Asta inseamna ca sunt impacati cu propria constiinta si pentru asta pot exista doua explicatii - fie nu au avut asa ceva de la bun inceput, fie si-au gasit scuze si justificari rationale pentru tot ceea ce au facut de-a lungul timpului. La fel ca NOI toti ceilalti.

A doua ipoteza ar fi ca ceva este in neregula cu meseria de politician ca atare. Insa si aici e greu de judecat unitar. Pentru fiecare meserie trebuie sa ai vocatie, capacitate intelectuala (si emotionala) si o serie de calificari - asta daca vrei sa o practici la adevarata ei valoare si sa avansezi in cariera. Pentru ca nu toti medicii sunt vindecatori (nici invers...), nu toti juristii sunt avocati sau judecatori, nu toti actorii sunt emeriti, nu toti profesorii sunt pedagogi, nu toti cercetatorii primesc Premiul Nobel. Dar pe de alta parte nici nu sunt toti politistii prosti, toate actritele curve si toti politicienii corupti. Prin urmare, nici din punct de vedere al meseriei nu reusesc tocmai bine sa depistez unde suntem diferiti - omul sfinteste locul in toate situatiile, iar politicianul isi face meseria asa cum o intelege el mai bine.

Iata ca am ajuns la ipoteza a treia -un mix intre cele de mai sus. Etica profesionala. Cred ca exista o ruptura undeva in fisa postului. In definirea asteptarilor, descrierea clara a obiectivelor de indeplinit, reglementarea si controlul meseriei de politician. Exista ceva eforturi in directia respectiva, de la definirea unor criterii de calificare de baza la cea a incompatibilitatilor. Insa ce continua sa se repete de la an la an este circul din perioada electorala in care fiecare poate sa promita (scuzati expresia!) ce vrea muschiul lui, insa nu se comite sa livreze nimic. Si peste patru ani exista multiple scuze pentru nereusite. In acelasi timp, terminologia este ca alesii primesc un 'mandat' legislativ (sau administrativ daca e vorba de alesii locali). Ceea ce este fundamental fals. Ei nu primesc un mandat, ci numai o pozitie si oportunitati sa faca ce vor cu pozitia respectiva. Este ca si cum ai da pe mana unui adolescent un avion plin cu pasageri, dupa un simplu instructaj de zbor, fara sa ii spui unde trebuie sa ajunga, in cat timp si pe ce ruta. Si te minunezi ca il infige in primul deal mai inalt.

Haideti sa inventam un sistem utopic pentru un viitor imaginar. Ce ati spune de un organism independent, ceva ca o comisie formata din oameni de seama din comunitatea romaneasca (de baza juristi si economisti / teoreticieni si practicieni, iar in functie de prioritati si alti specialisti - medicina si educatie in zilele noastre). De ce juristi si economisti? Deoarece functiunile de baza ale alesilor sunt legislative si bugetare. Membrii acestui organism independent ar trebui sa se afle in afara sferelor de influenta si de conflict de interese cu clasa politica, si ar avea sarcina de a evalua periodic indeplinirea mandatelor alesilor poporului. Nu imi spuneti ca este imposibil, intrucat avem destule personalitati de calibru (in tara si in strainatate) care ar putea raspunde prezent la o astfel de mobilizare. Comisia ar avea o viata mai lunga decat mandatele politicienilor, oarecum pe principiul institutiei Guvernatorului BNR.

Cum ar functiona asta? Fiecare partid si candidat ar prezenta inainte de campania electorala o platforma politica angajanta, care urmeaza a se transforma in mandat cu sarcini clare in caz de castig. Tot inainte de campania electorala, aceste programe ar trebui analizate de catre comisia independenta respectiva. Campania ar trebui sa debuteze cu o forma de 'interviu public' al Comisiei cu principalele partide (si candidati!) pe marginea acestor platforme, ca sa inteleaga alegatorul mai intai cam ce planuiesc partidele respective sa faca in caz ca primesc mandat. Abia dupa asta s-ar declara deschisa campania pe principii de marketing, care insa ar putea include amenzi usturatoare daca cei care candideaza s-ar lansa in afirmatii mincinoase in comparatie cu platforma oficiala (Comisia ar putea veghea si la asta).

O intrebare fireasca ar fi de ce sa mai inventam o comisie. Am sa va spun. Pentru ca ceea ce trebuie sa faca alesii nostri nu este sa faca frumos la electorat. Ei trebuie de fapt sa gestioneze o tara.

In cariera mea am invatat ca indiferent cat de clar as preciza colegilor de la Resurse Umane criteriile de selectie pentru un viitor angajat, ei nu vor reusi niciodata sa conduca un interviu de specialitate cu nici un candidat. Iar din lista scurta pe care o prezinta pentru interviu factorilor de decizie, uneori nu se poate alege nici un candidat suficient de calificat sa primeasca postul. Asa ca bietii oameni de la personal trebuie sa o ia de la capat cu recrutarea si cu formarea de liste scurte pana gasim unul (una) care sa se potriveasca cerintelor. Iar minciuna (sau cel putin exagerarea) in cv sunt sporturi nationale strans legate de natura umana.

Stiu ca in sistemul democratic nu e atat de simplu. Se presupune ca fiecare partid parcurge aceasta etapa eliminatorie cu fiecare candidat pe care il propune. Insa dupa rezultatele ultimilor ani, am vazut pe pielea noastra ca nu se intampla asa. Si atunci mi se pare firesc sa ii supunem colectiv (ca partid) si individual (candidati) unor interviuri de specialitate. La fel cum avocatii dau examen de intrare in barou, medicii aplica pentru supra-specializari, directorii executivi din banci sunt audiati de BNR si asa mai departe. La urma urmei calitatea de parlamentar este o supra-specializare, prin care iau pe umerii lor soarta a 19 milioane (sau cati mai suntem pe ici pe colo).

Un mare pas in directia corecta ar fi demararea procedurilor pentru a trece la legislativ unicameral, cu mai putini salariati pe statele de plata. Ni s-ar demonstra astfel ca se tine cont de vointa poporului roman, exprimata prin referendum de peste trei ani. Mai putini si mai capabili, mai responsabili si mai motivati sa isi faca meseria, sa isi indeplineasca mandatul pentru care sunt alesi. Iata o provocare directa pentru cei care vor castiga astazi.

Restul pare utopic? Probabil. Insa, desi poate nu se resimte suficient de acut, de la ultimele alegeri s-au schimbat multe atat in viata noastra cat si in cea a alesilor nostri. Europa si lumea intreaga ne priveste, ne judeca si ne penalizeaza.

Pana in 2008 era relativ simplu si sa guvernezi si sa furi, de la un Praslea ce crestea intr-o zi cat altii intr-un an. Era suficienta mancare sa se indestuleze totii mesenii de la marea masa politica. Iata insa ca atat in Europa cat si in general in lume incep sa se rationalizeze resursele. Nici noi nu scapam de evolutia asta. Mai intai investitiile, apoi gazul, zaharul, uleiul, chiar si painea... Mare lucru! (o sa spuna cei care isi amintesc de anii '80, pe care i-am traversat cu ratie si cu cartela). Am mai trait noi asa ceva si iata ca am supravietuit.

NOI da!... Insa conducatorii de atunci? Cei din linia intai au fost schimbati - cei vechi sacrificati de catre cei NOI, pe altarul celor inraiti de foame. Rabdarea are limite, iar foamea naste eroi (indiferent ca vorbim de foamea de hrana, de libertate, de respect, de dragoste, de statut si asa mai departe). Foamea impinge omul catre actiuni nebanuite. Uneori nesabuite. Nevoia naste inventii, dar disperarea naste revolutii.

Din perspectiva alegerilor de astazi am sa va spun ceva. 'EI' nu sunt altc(in)eva decat 'NOI'. NOI ajunsi la putere. NOI i-am votat, noi i-am creat, noi ii mentinem in forma in care prospera in ziua de astazi. Campania electorala este o forma stiintifica de a da poporului raspunsurile pe care si le doreste. Tehnicile manipularii se invata la scoli de psihologie sociala si de inalte studii administrative si politice. Manipularea este insa bivalenta - ei pe NOI, dar si NOI pe ei.

Daca poporul isi doreste sa creada ca totul este bine, ca altcineva va avea grija de slujba si de pensia sa, de educatia si de sansa viitorului copiilor sai, atunci asta va primi. O promisiune oarba, nefundamentata si mincinoasa. Daca poporul isi doreste sa auda ca are nenumarate drepturi si nici un fel de obligatii, ca libertatea inseamna distractie si plimbari in strainantate, masini si plasme, case de vacanta si piscine (si credite cu gaj pe vietile urmasilor urmasilor care or sa le plateasca), atunci exact asta va primi. Si... sa ne fereasca Dumnezeu de vom primi ceea ce ne dorim.

Mai are romanul o vorba: 'fiecare pasare pe limba ei piere'.

Comicul situatiei este ca si politicienii care au participat astazi la alegeri in calitate de candidati trebuie sa isi asume ce si-au dorit. Castigatorii de astazi nu vor mai avea inainte o cale de lapte si miere, ci una de munca si sudoare. In ipoteza in care isi doresc sa supravietuiasca, impreuna cu NOI, cei ce i-am votat, intr-o Noua Ordine Interumana (tot NOI... insa ceva mai buni).

Iar daca va fi sa fie altfel, nici sa nu va enervati si nici sa nu va mirati atunci cand... ne vom reintalni aici peste patru ani, sa votam din nou impotriva celor ce ne vor reprezenta din nou pe NOI, cei din 2016.

O legislatura minunata va doresc!
Georgina Popescu