Viața, draga de ea!...

De-ar fi să treacă anii peste mine
Fără să-mi pese de trec rău sau bine
Cred că ar fi păcat… Așa că azi gândesc
Ca’n lunile ce vin altfel să drămuiesc
Ce dăruiesc în jur. Și am să’ncep de mâine
Prin a zâmbi oricui, oricând îmi vine;
Prin a răspunde nonșalant la rău cu bine
Chiar de’oi surprinde pe vreun fieșcine;
Și nu pentru că’i mai presus de mine
Să pedepsesc răul ce’l văd că vine;
Ci pentru că pedeapsa cea mai aspră
E să-i arăt cum că de el nu-mi pasă!
Și am să mai ofer în jur cu drag ceva:
Inima mea, pe tavă, cui o va merita –
Că-i vorbitor sau doar un lătrător de rând,
Tot ce îi cer la schimb e… un bun gând!
Și dacă mă’ntrebați de s-a’ntâmplat ceva,
Vă voi răspunde'atât: viața, draga de ea!...