DECIZIA

Motto: Sunt liber(a), indiferent de ce reguli sunt inconjurat(a). Daca le consider tolerabile, le tolerez; daca le gasesc revoltatoare, le incalc. Sunt liber(a) pentru ca stiu ca numai eu singur(a) sunt responsabil(a) din punct de vedere moral pentru tot ceea ce fac.Robert A. Heinlein

Daca ne indreptam catre Dex, aflam ca decizia este o hotarare (oarecum circulara definita asta, nu?...) luata in urma examinarii unei probleme, a unei situatii etc., respectiv adoptarea unei solutii dintre mai multe posibile.

Inainte sa ma lansez in propria interpretare, am sa va trimit catre una din scrierile mele mai vechi, intrucat mottoul de atunci este de asemenea foarte relevant pentru tema de astazi (faptul ca libertatea este acel moment dinaintea deciziei, doar o clipa intre provocarea-declansator si solutie).
http://georginapp.blogspot.com/2011/01/despre-libertate.html

De ce este atat de important sa luam decizii? In primul rand pentru ca reprezinta felul in care progresam in viata. Drumul nostru catre moarte (ca doar asta este de fapt viata, nu?) este mai scurt sau mai lung, mai vesel sau mai trist, mai plin de satisfactii sau de frustrari. Totul in jurul nostru evolueaza in functie de asteptari, de perceptii si... de propria noastra capacitate de a lua decizii. Cu fiecare decizie facem un pas inainte (sau inapoi, sau lateral...), ne asumam consecinte (sau nu... insa ele se produc oricum) si influentam in acest fel calea pe care o vom urma de la acel moment inainte.

Cred ca astazi este ziua amintirilor din scrieri mai vechi, pentru ca am sa va mai trimit la doua tematici:
http://georginapp.blogspot.com/2011/02/consecinta.html
si
http://egooutpeters.blogspot.com/2011/05/ant-paths.html

Ce sugereaza acest scrieri? Ca o decizie are trei componente de baza: trecutul (resursele si alternativele), prezentul (libertatea de a alege) si viitorul (consecintele); ultimul se transforma apoi in trecut (noi resurse, noi alternative), reluand astfel ciclul pe principiul recunoscut ‚astazi este mainele de care ne temeam ieri’.

Fiecare clipa din viata noastra reprezinta o decizie. Ciocolata, vanilie, fistic sau fructe de padure; tramvai, metrou sau mersul pe jos (face piciorul frumos...); Logan, Skoda sau Opel (Mercedes, Audi sau BMW pentru altii...); blonda, satena, bruneta sau roscata; mare, munte sau la tara la bunici; demisie sau lupta; toleranta sau revolta si asa mai departe.

Marvin Kitman spunea ca lasul este un erou cu nevasta, copii si ipoteca. In traducere libera, deciziile noastre depind de o multitudine de factori si acestea se schimba de-a lungul vietii in sensul limitarii gradului de libertate din ce in ce mai mult, atat pe motive obiective cat si subiective. Nimeni nu poate anticipa cu grad de probabilitate de 100% cum va reactiona in anumite circumstante, pana cand nu este direct si efectiv confruntat cu ele.

In copilarie si adolescenta aproape toata lumea are oaresce probleme in a evalua alternativele si in a anticipa consecintele. Pe de alta parte, deciziile sunt luate de obicei cu mult entuziasm si fara a sta prea mult pe ganduri. In limbaj popular acest model de decizie este descris foarte plastic prin ‚ne aruncam cu capul inainte…’. De multe ori ne lovim, mai tare sau mai usor, insa asa se naste experienta (care dupa anumite definitii este capacitatea de a recunoaste o greseala atunci cand o facem din nou…).

Mai tarziu apare si tendinta de a ne focusa tot mai mult catre consecinte, pe masura ce ne dam din ce in ce mai des (si mai tare) cu capul de praguri imaginare sau faptice. Rasa umana este controlata de instincte (supravietuire, autoconservare, evolutie), deci este firesc sa ne ajustam mecanismele de decizie pe masura ce inaintam in varsta, in ambele directii – evaluarea resurselor si optiunilor, dar si incercarea de a anticipa consecintele.

Ca o paranteza, parerea mea este ca una din radacinile crizei este faptul ca oferta de bunuri si servicii (financiare, insa nu numai) a denaturat sensibil partea de analiza a mecanismului de decizie, atat in ceea ce priveste analiza alternativelor, cat si a consecintelor. Oamenii nu au mai fost limitati de ceea ce detin si pot gestiona in mod liber si independent, ci au introdus in ecuatie resurse care nu le apartin (inca – resurse viitoare, sau chiar deloc – resurse imprumutate). S-au bazat deci fie pe evolutii viitoare care nu depindeau exclusiv de ei, fie pe disponibilitatea nelimitata in conditii avantajoase a acelor resurse pe care le foloseau numai temporar. Consecinta a capatat prin urmare o componenta eminamente speculativa, care nu a urmat directia pe care si-a dorit-o decidentul. Ecuatia e simpla si se poate aplica in lumea financiara la toate nivelurile de creditare – indivizi, companii, state.

Revenind insa la principiile generale ale deciziilor, cred ca daca toata lumea ar putea anticipa cu exactitate consecintele deciziilor sale, viata ar fi foarte plictisitoare. Nu avem de ce sa ne ingrijoram totusi, pentru ca asa ceva nu se va intampla niciodata...

Se spune ca o dorinta nu schimba nimic, insa o decizie schimba totul. Intr-adevar, de multe ori suntem tentati sa visam cu ochii deschisi, sa facem mii si mii de planuri, pe care insa le plasam mereu in viitor. Practic ne amanam viata zi de zi, hranindu-ne cu iluzii despre viitor si cu insatisfactii legate de prezent. Uneori chiar ajungem sa ii judecam pe cei din jur pentru ceea ce fac, desi pasivitatea noastra nu este de natura sa ne dea dreptul sa o facem.

Poate ca ne e teama, poate ca ni se pare comod si sigur sa stam deoparte, sa ii privim si judecam pe altii. Teama este un sentiment firesc, de fapt curajul pare a fi pur si simplu un rezultat al analizei alternativelor si consecintelor. Daca teama de posibilele consecinte ale inactiunii o depaseste pe cea de consecintele actiunii, devenim curajosi si luam o decizie de care devenim mandri ulterior. Atunci cand analiza include comparatii conflictuale (de exemplu consecinte materiale favorabile vs. consecinte morale nefavorabile), iar componenta morala este cea care inclina balanta discutam despre integritate si curaj.

In orice caz, faptul ca in ziua de astazi beneficiem din ce in ce mai mult de ‚spectacol’, care ne da impresia ca traim de la distanta de eveniment, este o alta radacina de baza a crizei prin care trecem. Cateodata ma gandesc ca pana si simpla interpretare a actualelor evenimente ca si ‚criza’ este o dovada a pasivitatii noastre. Ceea ce traim de fapt sunt vremuri istorice, care marcheaza o schimbare de paradigma - ordine mondiala, principii de baza in economie, politica, morala si cultura. In loc sa fim entuziasmati si sa ne implicam in a inclina balanta catre componenta morala a procesului de decizie (intrebarea fiind incotro evoluam?), suntem nemultumiti ca ceva atat de meschin precum criza ne perturba echilibrul confortabil in care ne-am obisnuit sa ne traim pasivitatea zilnica.

Lumea se intreaba daca schimbarile la care asistam marcheaza o cale catre mai bine sau catre mai rau/ Problema este ca nu as sti sa va raspund acum, insa ceea ce pot sa va spun este ca nu vom avea dreptul sa judecam, atata timp cat le vom privim distanti si reci, din fotoliile noastre. Si le vom comenta cu pasiune, ne vom da cu parerea ce decizii am lua NOI in locul LOR, DACA am fi ACOLO...

Personal nu am de gand sa ma duc nici la Bucuresti, nici la Timisoara, nici la Paris, nici la Londra si nici la Bruxelles sa manifest violent ca sa influentez ceva (oare ce?...). Am luat deja o decizie care va schimba lumea: aceea de a lua cu consecventa o serie de decizii pe care simt ca mi le datorez si le datorez celor din jurul meu, la nivel individual. Poate ca deja ma repet de la o postare la alta, insa aceasta e convingerea mea personala de ceva vreme. Fiecare din noi avem un microunivers pe care avem puterea, dreptul si datoria sa il influentam. In bine. In familia si in comunitatea restransa in care traim (casa, strada, serviciu) ne putem manifesta zi de zi, ne putem impartasi valorile, asteptarile. Viitorul copiilor nostri este modelat de noi. Cu cat influentele negative externe sunt mai puternice, cu atat trebuie sa fim si noi mai puternici in familie pentru a le contracara cu influente pozitive. Nu avem nevoie de sange, de razboi, de revolutii, de huligani si de hoti ca sa lupte ‚pentru noi’. Avem propriile instrumente de lupta si e timpul sa le folosim. Cu siguranta nu vor produce efecte in cateva zile sau luni. Insa peste ani o sa ne regasim in copiii nostri si atunci o sa stim ca am luat decizia corecta.

Alternativa este de a ne complace in a fi spectatori la deciziile si faptele altora. De a ne transforma gradual din decidenti in sclavi sociali, de a ne trai viata ca o insiruire de evenimente controlate de altii.

Saptamana asta am sa pun in miscare deciziile pe care le-am luat peste week-end. Apoi am sa merg mai departe, transformand consecintele in noi oportunitati si asa mai departe. E timpul sa decidem si sa traim consecintele - zi de zi!

Va doresc deci sanatate, intelepciune si succes!
Georgina Popescu