Bookfest 2018 - Carusel

Mulțumesc Andi Dumitrache, Vasile & Michiela Poenaru, întregii echipe Coresi Publishing House.
Sărbători Fericite!

României cent... e, n-are!

Am crescut cu "ce-ți doresc"
Am decis să mă trezesc
Cert e că sunt bun român
Nici iobag (!), dar nici stăpân...
Liber, frate! Și egal...
Poate că sună banal
Însă simplu clar nu e
Astăzi în Marea UE...
Libertatea e un lanț
Dacă nu ai nici un șfanț;
Frăția cu brânze fine
În ziua de azi se ține...
Cât despre egalitate?
Vă spun eu: e ca la carte -
Coperți noi și colorate
Restul gri, foi reciclate...

Nostalgicii sunt pe val
Au ciolan și cașcaval
Nici o masă fără pește
Iar în ei mândria crește...
Tineretul e destoinic
Slab de înger dar războinic
Copiii... cam virtuali
Restul... îngeri sau penali.
Alba-neagra știm cu toții
Orice altul e cu hoții
Ai noștri sunt ca zăpada
Hora nu e ca lambada...
Valorile Ieuropii
(Cinstea, munca, fata popii)
Sunt cam acre pentru vulpi
Părul cade des la lupi...

Am ajuns la senectute
Toți stăpânii să ne mute
După cum li se năzare...
Unde-i România Mare?!...
Păi... acolo unde-o știți

E glie lângă părinți
Ce-și crește copiii singuri
Le dă grâu, suflet și struguri
Le dă soare peste nori
Încercări la trecători
Cinism dar și veselie
Cântec, bocet, poezie...
Le dă dragoste de viață
Curaj ca să stea în față
Vise ca să construiască
Aripi să călătorească...

Lumea este azi deschisă
Țara noastră pare tristă
Că își pierde rațiunea
O dată cu națiunea.
Eu am plâns asta cândva...
Acum vă spun altceva:
Nu priviți iar înapoi
Hai să punem car la boi
Să ne tragă înainte
La pas, fără de cuvinte...
Faceți fiecare azi
Praznic centenar sub brazi
Iar de mâine puneți mâna
Anul, luna, săptămâna
Să capete sens din nou
Pentru vulpe, lup sau bou.

Fiecare să își vadă
De treabă la el în ogradă
Temeinic, fără s-aștepte
Altul să îi dea pe trepte
Lapte, miere, pită, vin
Covrig de câine blajin...
Să ne ajutăm oricând
Vin urgii peste pământ
Să cântăm cu mic cu mare
Când e țara-n sărbătoare!
Și o să vedeți cum crește
România pitorește...
Hai ca la suta de ani
Să renaștem în Balcani!

Georgina Popescu

1 Decembrie 2018

Cântec etern

Copacii cântă-n ritmul lor
Suflete leagănă ‎ușor;
‎De ești atent la ce îți spun,
‎Stâncile te socot nebun...
‎
Piatra privește către lemn
Precum destinul către semn;
Tot ce te-ndoaie-i trecător‎
Iar drumul drept‎ înșelător.
‎
Norul privește peste toate‎
‎De sus, maiestuos, aparte;
În clipe viața-i se măsoară
‎Și-n picuri pe pământ coboară.
‎
Rețele de lumini în noapte,
Tunete lungi, îndepărtate,
Miros de brad jilav în tindă
Unde visarea ta se-alintă.
‎
Privești copacul cum se spală,
Cântă sub duș, ‎cu mare fală!
Toată suflarea îl ascultă -
Viața nu poate să stea mută.‎
‎
Și dacă piatra nu pricepe‎
Căci doar tăcerea o percepe
Drept semn de-adâncă-nțelepciune
‎Ce știe ea?... va fi tăciune!

Stâncile te socot nebun
‎De ești atent la ce îți spun;
‎Suflete leagănă ‎ușor‎
Copacii cântă-n ritmul lor!‎