Thursday, September 22, 2016

Romanticul... vechi și nou



Îl vezi gonind pe stradă, ‎grăbit și încruntat,
Într-un bolid‎ pe care de-abia l-a cumpărat
Pare că are astăzi cam tot ce și-a dorit -
Putere, bani, renume... totul s-a împlinit!

Femeile... le cheamă oricând vrea pe ponton
Ele vin zâmbitoare, mișcând din silicon,
Tariful nu contează cât timp e garantat
Că tot ce le comandă la timp îi e livrat!

A fost și el pe vremuri elev la un liceu
Ieșea seara cu bicla în blugi și în maieu
Se străduia să cucerească domnișoare
Cu zâmbet, vers, un mărțișor și'o floare!

Și azi își aminteste emoția ce-apare
Când ‎domnița visată îi cade la picioare...
Farmecul vânătorii când nu știe 'nainte
De se finalizează și... de îl vrea sau minte!

Speranță, agonie - sus cerul, jos pământul...
La următoarea rundă mai șlefuia cuvântul,
Ajusta arsenalul, devenea mai duios
Până'i pica în brațe și se iubeau frumos!

Ce amintiri ciudate... trăia atunci altfel
‎Parcă era un altul, nu seamănă cu el...
În lumea lui de astăzi timpul s-a îngustat
Și vrea să aibă totul - sigur și imediat!

‎Ce să se mai întrebe dacă îi e pe plac
Când poate să pluseze ușor și fără trac
Cu arsenalul care la doamnele de'un fel
‎Nu dă greș niciodată, oricine ar fi 'el'!

Și totuși... când rămâne singur cu gândul lui
Admite că există una cum alta nu-i...
‎Pe care nu prea știe cum să o abordeze
Dar dacă o câștigă... sigur o să dureze!

Încă îi este teamă... dar dacă'i hărăzită
‎O să găsească el momeala potrivită
Să o învăluiască, profund și răbdător,
Apoi să o iubească... cel puțin până mor!



No comments:

Post a Comment