Hai acasă!

(Românului ars de dor... oriunde s'ar afla!...)


Frumusețea lumii vii
Stă în tot ce tu nu știi...
Și dacă ești curios,
Curajos, aventuros
Poți o viață să înveți
Fără teamă că repeți
Nimic din ce-ai mai văzut,
Explorat sau cunoscut!

Peste munți sau peste văi -
Poți s'apuci pe orice căi...
Și oameni când întâlnești
De ei să nu te ferești!
Că'i o binecuvântare
Să-l provoci pe fiecare
Povestea să și-o deșire,
Trist sau vesel - după fire!

Chiar de uneori nu ești
Tu cel care le primești,
Lecții sunt pe orișiunde
Nimic nu ți se ascunde!
Dacă știi să vezi în jur
Și cel blând și cel mai dur
Poartă'n suflete povești,
Fascinante dar... firești.

Explicații nu căta
În peregrinarea ta...
Doar atinge și te uită,
Miroase, gustă, ascultă!
Și de vrei mai mult să vezi
Închide ochii și șezi
Pe o limbă de pământ,
Făr'să spui nici un cuvânt...

Iar când ți se face dor
De casă și-al tău popor
Strânge tot ce-ai invățat,
Fă-ți bagajul pe'nserat,
Și vino, tot pe tăcute,
Unde multe's nefăcute;
Pune umărul la treabă
Pe'ndelete, fără grabă...

Nu te avânta, române,
Să schimbi de azi până mâine
Ce merge pe'alte cărări
Decât știi tu peste mări...
Alege cu'nțelepciune
Din ce'ai înțeles prin lume
Să se potrivească bine -
Și cu noi, dar și cu tine!

Pune suflet, dar și minte!
Schimbă'ncetișor, cuminte,
Ce e putred și ne doare,
Și fură la drumul mare...
Nu-i lipsi de'o zi senină
Pe cei fără nici o vină
Până nu te lămurești
Cum să-i aperi și să-i crești!

Știu că nimic nu-i ușor
Dacă vrei să ai și spor
Așa că acum te las
Să-ți vezi de treabă, la pas...
Și închei cu un îndemn
Ca să știi că eu te chem:
Vino repede acasă
Că nu mai e țiglă pe casă!...

Georgina Popescu